Tapiseriile (goblenurile) brodate – ce sunt astea?
Daca incercam de a clasifica broderiile moderne, tapiseriile (goblenele) brodate le-am pune intr-o sectiune aparte de toate celelalte tipuri de cusaturi in cruce, cu toate ca sunt pe picior de egalitate cu alte tipuri de broderii. De ce? Vom incerca in acest articol sa lamurim acest lucru.
O excursie scurta in istoria tapiseriei.
(Conform Wikipedia): Tapiseria – un tip de arta decorativa, mocheta de perete fara scame, cu o poveste sau o compozitie ornamentala, tesuta de mana cu fire de matase colorata si, sau cu fire de lana din parti separate, care sunt apoi cusute impreuna. Firele de urzeala sunt intretesute cu fire de lana sau de matase colorata ca pana la urma firele de urzeala sa fie complet acoperite. Avand in vedere ca procesul de creare a tapiseriei este laborios si consumator de timp, o tapiserie se facea, de obicei, de catre mai multi mesteri.
In dictionarul enciclopedic Brockhaus si Efron tapiseria este definita drept „covor tesut manual, unde cu fire de lana si matase partial este reprodusa imaginea si cartonul facut intentionat dupa pictura unui artist mai mult sau mai putin cunoscut”.
Cuvantul „tapiserie” (goblen) a aparut in Franta in secolul al XVII-lea, cand s-au deschis manufacturile regale a fratilor Gobelin. Initial covoarele țesute manual erau numite spaliere, sau Arras (dupa numele orasului Arras), sau Verdure (dupa imaginile cu animale si pasari, pe fondul naturii). In secolul XX a aparut un nume nou: panouri textile – tapiseria.
Tapiseriile timpurii medievale aveau gama de culori limitata, monumentalitatea si bogatia de simbolism: pe un fundal neted – modele geometrice, simboluri heraldice, ornamente florale. In secolul XIV apar tapiseriile pe teme istorice. In secolul al XV-lea in Franta au aparut tapiseriile (goblenele) „mille fleur» (Mille Fleur, ceea ce inseamna „o mie de flori”). Pe un fond verde sau rosu inchis sunt imprastiate seturi de buchete de flori si fructe de padure, de multe ori descrise cu precizie botanica. Pe un fundal floral se infatiseaza scene alegorice, scene din viata rurala si povestiri din Biblie, chipuri individuale de baieti si fete, animale si pasari. Pe la sfarsitul secolului al XV-lea in spaliere apar peisaje realiste.
Imaginea pe un spalier era copiata de pe asa zisul carton. Cartonul – desenul pregatitor pentru tapiseria viitoare, adica modelul spalierului in dimensiunea naturala. Dupa un carton se puteau crea mai multe tapiserii, aceleasi, dar de fiecare data diferite unele de altele. Tapiteria (goblenul) nu ar trebui sa fie copiat exact dupa cartonul lor. Este mai degraba o variatie pe tema … (cartonul si goblenul (tapiseria lui Raphael „Captura buna”, pentru Capela Sixtina). Pentru ca cartonul de multe ori era situat in spatele tapiserilor, deseori imaginea pe carton si tapiserie erau ca o imagine privita in oglinda …
Tehnica de productie a tapiseriei (goblenului) este foarte simpla, dar necesita multa rabdare de la maestru, experienta si cunostinte artistice: un tapiser bun poate fi doar un artist, de genul pictorului, care difera de aceasta doar prin faptul ca instrumentele lui nu constau in panza, paleta cu vopsele si maini, ci in urzeala, bobine cu fire multicolore si degete iscusite. Din moment ce el trebuie sa redea originalul, scris de ulei sau pictura prin fresca, si, in plus, aproape intotdeauna originalul este de prima clasa, avand scopul de a copia cu suficienta acuratete, aceasta ar trebui sa fie bine versat in desen, culoare si umbre de culori ca un adevarat pictor, si in plus, sa aiba cunostinta despre materialele speciale cu care lucreaza. Un tapiser (goblenist) experimentat poate efectua, in medie, nu mai mult de 28 de cm. patrati pe zi, sau 4,5 metri patrati pe an.
Am vazut in imagini tapiserii imense pe peretii castellor medievale din Franta, Germania, Republica Ceha. Aceste tapiserii (goblene) decorative pe langa frumusete, au avut de asemenea o valoare utilitara: a incalzi incaperile uriase de piatra. Mai tarziu, cand tapiseriile erau in voga, au aparut pe peretii palatelor si in tarile calde.
Un alt secret al tapiseriilor vechi, proprietatea lor uimitoare. Daca le privesti din locul nepotrivit, puteti fi dezamagiti – tapiseriile vor parea asa de spalacite, ca pe ele ar fi dificil sa se distinga ceva. Cu toate acestea, este necesar de a schimba unghiul de vizibilitate sau iluminare si nuantele luminoase si curate va vor lasa fara grai. Mai mult decat atat, ele vor straluci si isi vor schimba culoarea. Secretul acestui efect – in nenumaratele copci mici din lana si matase. Suprafata lor in relief reflecta lumina diferit.
In secolul al XX-lea artistul Jean Lurçat a reinviat arta tapiseriei (goblenului). Dupa Jean Lurcat, natura spalierului este diferita de natura picturii in ulei – ea pur și simplu nu se poate reproduce imaginea exacta. Jean Lurcat a studiat tapiseriile medievale si a identificat principiile de bază ale tesutului de mana a tapiseriilor:
– Un tapiseriile manuale trebuie utilizat un numar limitat de culori;
– Tapiseria (goblenul) trebuie creata pentru perete, si anume, sa fie plana si sa vizeze o anumita incapere;
– Tapiseria trebuie sa se efectueze dupa un carton, creat intr-o dimensiune naturala;
– Structura cusaturilor ar trebui sa fie similara cu lucrarile mesterilor medievali, care este destul de mare;
– Monumentalitatea si decorativitatea sunt inerente tapiseriilor.
Jean Lurcat a inlocuit si metoda de lucru cu cartonul, schita nu era in culori, ci indica numai numarul de coloare a firului. Datorita acestui lucru tapiserul putea tese singur intr-o luna 1 metru de tapiserie, aceasta a redus costurile tapiseriilor, ceea ce a inseamnat multi clienti …
Deci, tapiseriea (goblenul) – este un mestesug independent si complet separat de alte arte si meserii, cu brodatul in cruce este inrudit doare prin materialele folosite – firele mouline. Cu alte detalii, revenim in articolul urmator!
VA URMA
